Intr-un sfarsit…

Copil intemnitat in al lui suflet de ceramica,
Chipul lui in oglinda, parca iti sopteste “provoaca-ma!”
Inchide ochii si la ale lui vise se gandeste,
regreta…
Regreta ca nu i-a spus cat de mult o iubeste
timpul necrutator…
Timpul i-a luat fata,
O data cu ea si-a luat si el viata…