Ma uit pe geam…
Afara bate vantul in ultimul hal…
Vad copii inaltand zmee sus pe cer,
Imi aduc aminte…
Cu ceva timp in urma eram si eu asa…
Dar imi inaltam propriile mele vise in loc de zmee
Acele vremuri au apus…
Dar nu renunt…
am ceva de dovedit

Copil intemnitat in al lui suflet de ceramica,
Chipul lui in oglinda, parca iti sopteste “provoaca-ma!”
Inchide ochii si la ale lui vise se gandeste,
regreta…
Regreta ca nu i-a spus cat de mult o iubeste
timpul necrutator…
Timpul i-a luat fata,
O data cu ea si-a luat si el viata…

…expresia fetei sugereaza o cantitate uriasa de vise spulberate…
Speranta e tot ce i-a ramas,
El supravietuieste haosului din lume metamorfozandu-se intr-un fluture,
Zburand in cercuri.. in a ta neagra noapte…
…chipul tau cald e tot ce i-a ramas intiparit pe ale lui aripi frante de lumea intreaga ..