Parlamentul European a fost la origine Adunarea Comuna, in cadrul Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO). Era alcatuita din membri ai parlamentelor nationale.
Adunarea nu avea, în mare, decât rol consultativ, însa avea posibilitatea de a constrânge Înalta Autoritate a CECO sa demisioneze, prin neacordarea votului de încredere. În 1957, odata cu Tratatele de la Roma, se înfiinteaza Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Atomului (EURATOM). Adunarea Generala, alcatuita din deputati, raspundea de toate cele 3 comunita?i.

Parlamentul European este unul din organele Uniunii Europene. Începând cu anul 1979 este ales direct, o data la 5 ani, prin alegeri generale, libere si secrete. Parlamentul European este reprezentantul democratic al intereselor locuitori statelor membre ai Uniunii Europene.

Componenta Parlamentului European a fost stabilita prin Tratatul de la Nisa, are 732 membri un prag minim de 5 si respectiv maxim de 99 de deputati pentru fiecare stat membru.

Parlamentul dispune de trei puteri importante:
-puterea legislativa: prin care împreuna cu Consiliul Uniunii Europene adopta legislatia europeana (directive, ordonante, decizii).
-puterea bugetara: parlamentul European împreuna cu Consiliul sunt organele bugetare ale UE. Comisia Europeana întocmeste un proiect de buget. În faza de aprobare a bugetului Parlamentul si Consiliul au posibilitatea de a efectua modificari.
-puterea de control democratic asupra Comisiei Europene. Înainte de numirea membrilor acesteia, Parlamentul analizeaza competenta comisarilor propusi. Parlamentul poate aproba numirea membrilor comisiei, sau impune retragerea unuia din comisari prin neacordarea votului de încredere.
Parlamentul European are trei sedii: la Strasbourg, Bruxelles si Luxemburg.

2. Comisia Europeana

Comisia Europeană a fost la origine Înalta Autoritate, înfiintată prin Tratatele de la Paris privind constituirea Comunitătii Europene a Cărbunelui si O?elului (CECO).

În calitate de organ executiv al Comunitătii, cu sediul la Luxemburg, această autoritate răspundea de punerea în aplicare a hotărârilor luate de CECO.

Cele sase state semnatare numeau direct un număr opt membri, al nouălea fiind ales de Înalta Autoritate. Hotărârile membrilor Înaltei Autorităti se luau cu majoritate simplă de voturi.

În 1967 Înalta Autoritate a CECO fuzionează cu organul executiv al celorlalte Comunităti Europene CEE (Comunitatea Economică Europeană) si CEA (Comunitatea Europeană a Atomului), devenind Comisia Comunitătii Europene.

Comisia europeană este organul executiv al Uniunii Europene, având rolul de a întocmi proiecte de legi si de a monitoriza aplicarea acestora. Comisia este un organ al Comunitătilor Europene, independent de statele membre, având deci un caracter cu adevărat supranational. Sediul Comisiei: Berlaymont, Bruxelles. Comisarii actionează exclusiv la dispozitia Uniunii si nu a tărilor de origine.

Comisia Europeană reprezintă institutia care apără interesul general al Uniunii. Ea este actualmente formată din 27 de comisari.
Comisarii actionează total independent în raport cu guvernele lor nationale, iar mandatul lor este de 5 (cinci) ani.
Presedintele si membrii Comisiei Europene sunt desemnati de statele membre si îsi încep activitatea după ce au primit avizul Parlamentului European.

Având dreptul de initiativă întocmeste proiectele de legi, pe care le supune pentru adoptare Parlamentului si Consiliului.

în calitate de organ executiv Comisia asigură aplicarea legislatiei europene (directive, regulamente, decizii), executia bugetară si realizarea programelor adoptate de Consiliu si Parlament.

împreună cu Curtea Europeană de Justitie verifică respectarea legislatiei comunitare.

în calitate de reprezentant legal al Comunitătii la nivel global are dreptul de a negocia mai ales tratatele din domeniul comertului si colaborării internationale.

3. Curtea de Justitie

A fost înfiin?ata în anul 1952 pe baza Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Otelului. Efectua în mod independent un control judiciar asupra actelor Înaltei Autorităti si ale statelor comunitare.
Ea era însărcinată si cu supravegherea respectării Tratatului si cu solutionarea diferendelor dintre tările membre sau dintre particulari si Înalta Autoritate.

Componenta
Curtea de Justitie este compusa din 27 de judecatori si 8 avocati generali. Judecatorii si avocatii generali sunt desemnati de comun acord de catre guvernele statelor membre, pentru un mandat de sase ani care poate fi reînnoit.
Judecatorii Curtii îl desemneaza din rândul lor pe presedintele Curtii, pentru o perioada de trei ani care poate fi reînnoita.
Curtea se întruneste în Marea Camera la cererea unui stat membru sau a unei institutii care este parte într-un proces, precum si în cauzele deosebit de complexe sau de importante.
Celelalte cauze sunt solutionate în camere de cinci sau de trei judecatori.
Presedintii camerelor de cinci judecatori sunt alesi pentru perioada de trei ani, iar cei ai camerelor de trei judecatori pentru perioada de un an.

Competenta
Pentru a-si îndeplini cu bine misiunea, Curtii i-au fost atribuite competente jurisdictionale bine definite, pe care le exercita în cadrul procedurii întrebarilor preliminare si al diferitelor categorii de actiuni.

Diferitele tipuri de proceduri:
a) Procedura privind pronuntarea unei hotarâri preliminare: Instantele nationale din fiecare stat membru UE sunt responsabile pentru aplicarea corespunzatoare a legislatiei europene în statul respectiv. aca o instanta nationala are îndoieli cu privire la interpretarea sau validitatea unui act legislativ european, aceasta poate si, în anumite cazuri, este obligata, sa solicite avizul Curtii de Justitie. Acest aviz poarte numele de „hotarâre preliminara”.
b) Actiuni în neîndeplinirea unei obligatii: Comisia poate initia o actiune în justitie în cazul în care considera ca un stat membru nu îsi îndeplineste obligatiile prevazute de legislatia europeana. Procesul poate fi intentat si de un alt stat membru.
c) Actiuni în anulare: Daca un stat membru, Consiliul, Comisia sau (în anumite conditii) Parlamentul considera ca un anumit act legislativ european este ilegal, Curtii de Justitie i se poate solicita anularea actului respectiv.
d) Actiuni în constatarea abtinerii de a actiona: Tratatul prevede ca Parlamentul European, Consiliul si Comisia au obligatia de a adopta anumite decizii în anumite situatii. Daca nu îsi îndeplinesc aceasta obligatie, celelalte institutii ale UE si, în anumite împrejurari, persoanele fizice sau întreprinderile pot adresa o plângere Curtii pentru ca aceasta abtinere de a actiona sa fie consemnata oficial.
e) Actiuni directe: Orice persoana sau întreprindere care a avut de suferit de pe urma unei actiuni sau a lipsei de actiune din partea institutiilor UE sau a functionarilor acestora, poate intenta o actiune la Tribunalul de Prima Instanta, cu scopul de a obtine despagubiri.

4. Curtea de Conturi

Curtea Europeană de Conturi verifică modul în care sunt administrate fondurile europene. Rolul său este acela de a îmbunătăti gestiunea financiară a UE si de a prezenta rapoarte cu privire la folosirea banilor publici. A fost înfiintată în 1975 si are sediul la Luxemburg.

Componentă
Pentru a-si exercita atributiile în mod eficient, Curtea de Conturi trebuie să fie complet independentă de celelalte institutii, dar, în acelasi timp, trebuie să rămână permanent în contact cu acestea.
Curtea de Conturi este formată din câte un membru din fiecare tară a Uniunii, desemnat de Consiliu pentru un mandat de 6 ani (care poate fi reînnoit).
Presedintele Curtii este ales de către membrii acesteia pentru un mandat de 3 ani care, de asemenea, poate fi reînnoit.

Rol
Pentru a le garanta contribuabililor europeni faptul că banii publici sunt cheltuiti în mod eficient, Curtea de Conturi este abilitată să verifice (să auditeze) orice persoană sau organizatie care gestionează fonduri europene. În acest scop, efectuează frecvent controale pe teren. Concluziile sale scrise sunt incluse în rapoarte adresate Comisiei Europene si guvernelor statelor membre.

Atributii
Una dintre cele mai importante sarcini ale Curtii de Conturi este să înainteze Parlamentului European si Consiliului un raport anual privind exercitiul financiar anterior.
De asemenea, Curtea trebuie să formuleze un aviz privind legislatia financiară a UE si posibilitătile de combatere a fraudei.
Auditorii Curtii de Conturi efectuează frecvent controale în institutiile UE, în statele membre si în tările care primesc ajutoare europene. Activitatea Curtii vizează, în principal, fondurile de care răspunde Comisia Europeană, însă, în practică, autoritătile nationale gestionează 80% din venituri si cheltuieli.

5. Carta Drepturilor Fundamentale A Uniunii Europene

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost proclamata de catre Comisia Europeana, Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene la data de 7 decembrie 2000, în cadrul Consiliului European de la Nisa. Includerea drepturilor fundamentale ale cetatenilor în Tratatul de la Lisabona presupune faptul ca institutiile europene si statele membre sunt obligate din punct de vedere juridic, atunci când pun în aplicare dreptul UE, sa respecte aceste drepturi.

Carta drepturilor fundamentale reuneste într-un singur text ansamblul drepturilor civice, politice, economice si sociale ale cetatenilor europeni si ale tuturor celor care locuiesc pe teritoriul Uniunii.
Ea are 7 capitole, grupata in 54 de articole.
Capitole principale:
-Demnitatea (demnitate umana, dreptul la viata, interzicerea sclaviei)
-Libertatile (dreptul la libertate si la siguranta, libertatea de gândire, de religie)
-Egalitatea (egalitatea în fata legii, nediscriminarea,egalitatea între barbati si femei, drepturile copilului)
-Solidaritatea (dreptul lucratorilor la informare, dreptul de acces la serviciile de plasament, protectia în cadrul concedierii nejustificate)
-Cetatenia (dreptul de a alege si de a fi ales în Parlamentul European, dreptul de a alege si de a fi ales în cadrul alegerilor locale)
-Justitia (dreptul la un proces echitabil, prezumtia de nevinovatie, dreptul la aparare)
Ultimul capitol este al Cartei cuprinde: Dispozitii generale care reglementeaza interpretarea si aplicarea Cartei.

Începând din 2001, Parlamentul European prezinta în fiecare an, un raport care analizeaza masura în care drepturile enuntate în Carta sunt respectate.

6. Tratatul de la Maastricht

Tratatul de la Maastricht numit si Tratatul privind Uniunea Europeana a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 (negocierile incepand inca din decembrie 1991) in Olanda (localitatea Maastricht), reprezentând pâna atunci cea mai profunda schimbare a tratatelor de la înfiintarea Comunitatii Europene. Acest tratat a pus bazele Uniunii Europene.
Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.

Pe lânga o serie de modificari aduse Tratatului CE si a Tratatului EURATOM acest document este si actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptarii unei Constitutii definitive a UE, care ulterior va înlocui toate tratatele europene.
Uniunea Europeana astfel constituita nu înlocuieste însa vechile Comunitati Europene, ci le reuneste sub un numitor comun.

Tratatul de la Maastricht a constituit cea de-a doua revizuire fundamentală. Se pot distinge trei “piloni”:
- primul, comunitar (CE, EURATOM)
- al doilea, Politica Externă si de Securitate Comună (PESC)
- al treilea, Justitie si Afaceri Interne (JAI)
Cei trei “piloni” nu au personalitate juridica abia in urma Tratatul de la Lisabona (1 decembrie 2009) capata personalitate juridica.

Principalele obiective al tratatului:
-crearea Uniunii Economice si Monetare;
-Vechea Politica Europeana de Colaborare a fost înlocuita de Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC);
-cetatenia europeana; o detine orice persoana care are cetatenia unuia din statele membre ale UE;
-introducerea procedeului codecizional, in felul acesta Parlamentul European are în anumite domenii aceleasi drepturi ca si Consiliul de Ministri

7. Tratatul de la Amsterdam

Tratatul de la Amsterdam a fost adoptat de sefii de stat si de guvern ai Uniunii Europene (UE) la 16-17 iulie 1997 si semnat la 2 octombrie 1997. A intrat în vigoare la 1 mai 1999.
Tratatul de la Amsterdam a amendat Tratatul de la Maastricht, fără însă a-l înlocui. Scopul lui initial a fost de a asigura capacitatea de actiune a UE si după extinderea spre est. Reformarea profundă a UE a esuat însă, făcând necesare alte măsuri.

Prin Tratatul de la Amsterdam dreptul parlamentului de participare la luarea deciziilor a fost extins în toate domeniile în care Consiliul de Ministri hotărăste cu o majoritate calificată. Exceptie face de la această regulă politica agrară – domeniul cel mai costisitor al UE.

Prin Tratatul de la Amsterdam a fost instituit asanumitul “Spatiu de libertate, securitate si justitie”. În acest context au fost extinse drepturile Oficiului European de Politie (EUROPOL) si a fost integrat în actele comunitare Tratatul de la Schengen.

A fost înfiintat postul de Înalt reprezentant al Politicii Externe si de Securitate Comune, care are rolul de a reprezenta UE în afacerile externe.

De asemenea, în Tratatul de la Amsterdam s-a stabilit ca numărul maxim al deputatilor din Parlamentul European să fie de 700 si după extinderea UE.

8. Tratatul de la Lisabona

Textul tratatului s-a finalizat in urma unui summit neofocial la Lisabona la 19 octombrie 2007, iar la 13 decembrie 2007 tratatul a fost semnat de catre reprezentatii celor 27 de state membre ale UE. La 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare, încheind astfel mai multi ani de negocieri pe tema aspectelor institutionale.

Cele mai importante prevederi ale tratatului sunt următoarele:

Fuziunea celor trei piloni Activitatea Comunitatilor Europene – care formeaza primul pilon al UE, Politica Externa si de Securitatate Comuna cel de al treilea pilon fiind Justitie si Afaceri Interne
Uniunea Europeană va avea personalitate juridică distincta de cea a statelor membre.

Functia de presedinte al Consiliului European va fi transformată într-una permanentă de „Presedinte al Uniunii”, cu un mandat de 2 ani si jumătate.

Aparitia unor noi institutii Consiliul European, Banca Centrala Europeana si functia de ministru de externe al Uniunii, cu numele oficial de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru politica comună externă si de securitate;

Numărul de comisari va fi redus cu o treime;

Se va modifica modalitatea de vot în cadrul Consiliului. Regulile stabilite în Tratatul de la Nisa rămân însă în vigoare până în 2014.